Nu-ți dori să fii nimic altceva decât ceea ce ești si încearcă să fii asta perfect!
– Sf. Francisc de Sales
Ce reprezintă si care sunt manifestările ego-ului?
Egoul este percepția pe care o avem despre noi înșine, despre cine suntem în raport cu lumea exterioară.
Este legat de identitatea personală și de sentimentul de „eu”.
Egoul tinde să creeze o distincție între „eu” și „ceilalți”.
El se vede ca fiind separat de restul lumii, ceea ce poate duce atât la afirmarea individualității, cât și la sentimentul de izolare.
Egoul este strâns legat de imaginea noastră de sine.
Este preocupat de cum suntem percepuți de ceilalți și de menținerea unei imagini pozitive despre noi înșine.
Acest lucru poate duce la orgoliu, mândrie sau chiar la anxietate socială.
Egoul caută adesea să controleze circumstanțele, oamenii și situațiile din jur pentru a menține un sentiment de siguranță și stabilitate.
Această nevoie de control poate genera stres și frustrare atunci când lucrurile nu merg conform așteptărilor.
Egoul operează adesea dintr-un loc de frică: frica de eșec, de respingere sau de pierdere.
De asemenea, poate duce la competiție și comparație constantă cu ceilalți, încercând să se simtă „mai bun” sau „mai important”.
Egoul tinde să creadă că lucrurile, inclusiv sinele, sunt fixe și permanente, ceea ce intră în conflict cu realitatea schimbării și impermanenței vieții.
Egoul este sensibil la critică, la respingere sau la orice amenințare percepută la adresa identității sale.
Acest aspect îți creează o serie de reacții emoționale intense, cum ar fi furia, tristețea sau frustrarea.
El se identifică adesea cu rolurile pe care le jucăm în societate (de exemplu: profesia, statutul social, relațiile).
Ați observat în jurul vostru femei care mânate de anumite ambiții sau orgolii profesionale ajung să muncească chiar până la epuizare, fiindu-le teamă că nu mai sunt in centrul atenției, nu se mai simt importante?
Se îndepărtează din ce în ce mai mult de esența feminității lor, devin insensibile la orice presupune o manifestare a unei emoții, înăbușă aceste stări.
În timp, aceste forme de anihilare le cauzează o serie de probleme, frici, temeri, deoarece sunt orientate doar pe rezultat, nu si pe scop, pe proces.
Această identificare poate duce la pierderea contactului cu cine suntem cu adevărat, dincolo de aceste roluri.
Egoul are o tendință naturală de a judeca: pe sine, pe ceilalți și situațiile.
Acest obicei vine din dorința de a categoriza lumea pentru a o înțelege mai bine, dar poate duce la prejudecăți și limitări.
Egoul caută constant validare externă pentru a se simți valoros și important.
Acest aspect duce la dependența de laude sau recunoaștere din partea celorlalți.
Egoul se simte izolat și singur, el are nevoie de validarea din exterior pentru a avea sentimentul de valoare și apartenență.
Este limitat si condiționat, fără dețină controlul asupra altora, se teme că neputința lui va fi dezvăluită, iar în fata acestor frici nu are identitate.
Egoul preferă rutina și siguranța, deoarece nesiguranța îl pune în contexte dificile pe care nu știe să le gestioneze.
Egoul luptă permanent pentru nevoile lui deoarece nu are puterea si capacitatea să înțeleagă care îi este forța interioară, iar acest aspect denotă foarte multă slăbiciune interioară.
Care sunt consecințele manifestării doar din perspectiva ego-ului?
Goana după imaginea de sine, validarea din exterior, aprobarea celorlalți, felul în care suntem văzute, acceptate, integrate în anumite medii sociale alimentează ego și ne depărtează de la Sinele nostru.
Adevărata stima de sine nu este același lucru cu a-ți îmbunătăți imaginea de sine!
Când îți mută atenția de la imaginea ta de sine către sinele tău real, în acel moment capeți puterea!
Imaginea de sine o creezi atunci când te identifici cu lumea exterioară, cu opulența financiară, cu acele căutări ale unei identități pe care îți dorești să le asociezi cu imaginea de sine și nu cu sinele tău real.
Ajungem, în acest mod, să ne confundăm identitatea prin identificarea sinelui cu aceste posesiuni, bani, statut, etc, având o influență puternică asupra persoanei pe care ne-o imaginam că suntem, o falsă imagine.
În acest mod, o într-o primă ipostază tânjim după aprobarea exterioară pentru a ne susține imaginea de sine.
Siguranța că suntem ceea ce ne imaginăm că ar avea valoare sau influență.
În altă ordine de idei, ne temem de dezaprobarea celorlalți deoarece, ne temem că ne pierdem imaginea de sine, acel ceva cu care noi în mintea noastră ne-am asociat ca și imagine.
Când îți muți atenția din exterior și nu mai cauți validarea din exterior, te concentrezi pe nevoile tale interioare iar în acel moment te identifici cu sinele tău.
Ființa ta interioară are puteri nebănuite, nu are temeri, frici, are creativitate, nu cunoaște limita, permanent este în căutarea noului, al dezvoltării și cunoașterii.
Când ești legat de lucruri exterioare, conjuncturi false, aprobări pentru a te simți inclus, rămâi eșuat la nivelul existentei tale superioare.
În momentul în care nu te cunoști cu adevărat, nu ești capabil să îți verbalizezi nevoile, raportarea la material te distrage la propria ta identitate către o identitate complet falsă cu care tu te asociezi.
De fapt, în aceea direcție te îndreaptă egoul tău.
Egoul este dependent de aprobare, siguranță, control și putere.
Problema apare în momentul în care, nu mai simți aprobarea, siguranța și controlul, în acel moment ești condus prin viața de ego.
Când ești dependent de aceste stări, spre exemplu de control, inițial apare o senzație de plăcere și îți spui “Sunt în control, ceilalți fac ceea ce spun eu“, “Sunt puternic deoarece reușesc să domin, iar ceilalți se simt inferiori“.
Dar, curând plăcerea dispare, deoarece apare îndoiala.
Când îți trăiești viața la nivel de ego ești pe tărâmul neputinței și te afli la mila oricui de pe stradă.
Poate ați văzut in proximitatea voastră persoane care au un anumit statut alimentat doar din ego, iar în momentul în care pierd acea imagine falsă de sine, sunt realmente pierduți, secătuiți.
Cum renunți la ego?
Observă ceea ce faci!
Practicile de mindfulness (atenția conștientă asupra momentului prezent) te ajută să observi gândurile și reacțiile egoului fără a te identifica cu ele.
Fii atent la momentele în care egoul preia controlul – de exemplu, atunci când te simți jignită, defensivă sau competitivă.
Observarea este primul pas spre detașare.
Renunță la validarea din exterior
Observă cât de mult te rănesc vorbele, sau atunci când cineva nu îți acordă suficientă atenție.
Deschide ușa conștientizărilor.
Concentrează-te pe tine, pe nevoile tale reale.
Nu îți direcționa energiile pentru a te lupta la nesfârșit cu sentimentele de furie, teamă.
Întreabă-te: “Recunosc acest sentiment de a fi rănit?”
Este nou, sau vechi?
Ce bine mi-a făcut mie să întrețin vechile mele răni?
Egoul are multe metode subtile de a te menține în acele stări joase, dar tu rămâi în postura de observator.
Egoul își dorește să te convingă de faptul că imaginea ta de sine este ideală, pentru că tot timpul ai vânat situații pe care le-ai mai experimentat în trecutul tău si tot egoul ți le scoate în cale una după una ca să te convingă de puterea manifestării sale.
În loc să te asociezi cu o imagine de sine ideală, abandonează-te simplității de a fi!
Atunci când știi ești cu adevărat, este suficient!
Renunțarea la ego este un proces profund și personal, care implică conștientizare, introspecție și practici constante.
Nu înseamnă eliminarea completă a egoului (deoarece acesta este o parte naturală a ființei umane), ci mai degrabă reducerea influenței sale și transcenderea identificării excesive cu el.
Practicarea smereniei
Renunță la superioritate!
Egoul se hrănește din comparații și dorința de a fi „mai bun” decât ceilalți. Cultivarea smereniei și recunoașterea egalității dintre oameni pot diminua influența egoului.
Recunoașterea vulnerabilităților și greșelilor tale este un act de eliberare de ego.
Cultivarea compasiunii și empatiei
Egoul tinde să se concentreze pe sine. Prin cultivarea compasiunii față de ceilalți, îți muți atenția de la propria persoană la nevoile și suferințele altora.
Practicarea empatiei te ajută să vezi lumea din perspectiva altora, reducând sentimentul de separare creat de ego.
Renunțarea la atașament față de o falsă imagine de sine
Egoul este puternic legat de atașamente: față de posesiuni, statut, relații sau idei.
Practicarea detașării nu înseamnă să renunți la lucruri, ci să nu te identifici cu ele sau să nu depinzi de ele pentru fericire.
Ai creativitate, dai puterea intenției pentru a-ți clădi bucuria și sincronicitatea în viața ta.
Egoul ți-a adus în fața ochilor tăi o altă imagine de sine.
Practică meditația
Meditația este una dintre cele mai eficiente metode de a transcende ego-ul.
Prin meditație, poți experimenta stări de conștiință în care te conectezi cu sinele tău autentic, dincolo de gânduri și identitate.
Practicarea recunoștinței
Egoul tinde să se concentreze pe ceea ce îi lipsește sau pe ceea ce dorește.
Prin practicarea recunoștinței, îți muți atenția asupra lucrurilor pozitive din viața ta și reduci sentimentul de nemulțumire al egoului.
Obișnuiește să faci o analiză a zile și observă cum s-au derulat evenimentele de peste zi și pentru ce ești recunoscătoare, fie sieși, fie altor persoane cu care ai interacționat.
Evitarea comparațiilor
Egoul se hrănește din comparații: “Sunt mai bună decât X” sau “Sunt mai slabă decât Y“.
Încearcă să te concentrezi pe propria ta cale și să te eliberezi de nevoia de a te compara cu ceilalți.
O persoană conștientă de calitățile sale, de abilitățile sale, nu are nevoie de aprobarea exterioară, nu își dorește cu tot dinadinsul să impresioneze alte persoane, sau nu caută laude.
Întrebarea “Cine sunt eu și ce îmi doresc cu adevărat?”
Întrebându-te “Cine sunt eu?“, începi să descoperi că nu ești gândurile, emoțiile, rolurile sau posesiunile tale, ci o conștiință mai profundă, dincolo de ego.
Însă, raportând-te la întrebarea , cine sunt eu cu adevărat, acest cuvânt adevărat, te pune față în față cu propria ta realitate.
Acea realitate la care tu te raportezi, fără măști, fără prejudecăți.
Pur si simplu, ce anume îți dorești cu adevărat enumerând acele lucruri sau vise la care ți-ai dorit să ajungi, dar permanent ai găsit câte o scuză, sau ai dat o anumită explicație de suprafață, fără a intra în profunzimea nevoilor tale reale.
Te invit la o sesiune gratuită de coaching!
Ai nevoie de suport pentru a stabili și identifica corect ceea ce îți dorești real?
Te ajut să identifici blocajele, obstacolele sau convingerile ce limitează așteptările tale.
Acceptarea și iubirea de sine
Paradoxal, renunțarea la ego nu înseamnă să te respingi pe tine însăți, ci să te accepți așa cum ești, fără să te identifici cu imaginea pe care egoul o creează.
În momentul în care te accepți complet, egoul își pierde din putere.
Este un proces profund și personal, care implică conștientizare, introspecție și practici constante.
Înțelege că totul în viață este trecător: identitatea, posesiunile, statutul social, chiar și corpul fizic.
Prin acceptarea impermanenței, egoul începe să-și piardă puterea asupra ta.
Renunțarea la ego nu este un proces rapid și nici complet liniar.
Este important să fii răbdătoare și blândă cu tine însăți, acceptând că vor exista momente în care egoul va reveni.
Care sunt cele mai mari schimbări în viața ta atunci când renunți la ego?
Când renunți la ego, încetezi să mai fii prinsă în conflicte interne legate de dorințe, așteptări sau comparații.
Devii mai împăcată cu tine însuți și cu circumstanțele vieții.
Frustrarea, anxietatea și stresul cauzate de nevoia de a controla totul sau de a te conforma unei imagini ideale despre tine scad considerabil, obții relații mai armonioase deoarece renunți la tendința de a demonstra tuturor că tu ai dreptate.
Această manieră de a lupta pentru a demonstra permanent câte ceva dezvoltă situații antagonice.
Când renunți la ego, devii mai empatică, mai deschisă și mai dispusă să asculți.
Să fii empatică, să ai sentimentul de a fi, prezentă și înțelegând nevoile altora, în acel moment poți să “conții” și nevoile tale.
Apar mai puține neînțelegeri, deoarece nu mai simți nevoia să te aperi sau să îți impui punctul de vedere.
Renunțarea la ego reduce tendința de a judeca atât pe tine însuți, cât și pe ceilalți.
În loc să vezi lumea prin prisma “bun / rău” sau “corect / greșit“, începi să accepți lucrurile așa cum sunt, fără etichete.
Întreba-te de ce anume ai mereu tendința de a critica, a judeca?
Deoarece aceasta este atitudinea ta și în raport cu propria persoană.
Iubirea pe care o simți pentru ceilalți nu mai este condiționată de așteptări sau nevoi personale.
Această libertate te ajută să trăiești cu mai multă ușurință și să fii mai deschisă la diversitatea experiențelor umane.
Când egoul nu mai domină, devii mai conștientă de interconectarea dintre tine și ceilalți.
Înțelegi că toți oamenii trec prin luptele lor interioare și devii mai compasivă.
Devii mai autentică și mai confortabilă cu cine ești, fără să simți presiunea de a te conforma standardelor exterioare.
Egoul tinde să se concentreze pe sine și pe nevoile personale, dar renunțarea la ego îți permite să vezi imaginea de ansamblu.
Începi să percepi viața ca pe un întreg interconectat, în care fiecare experiență are un sens mai profund.
Devii mai conștientă de scopurile și valorile tale autentice, dincolo de dorințele superficiale dictate de ego.
Fără influența egoului, nu mai simți nevoia să porți „măști” sau să te conformezi unor roluri sociale.
Acest lucru îți permite să trăiești o viață aliniată cu adevărata ta natură.
Egoul se agață de lucruri, oameni și situații, temându-se de pierdere sau schimbare.
Când renunți la ego, devii mai deschisă la fluxul natural al vieții și accepți că totul este trecător.
Această acceptare reduce frica de pierdere și te ajută să trăiești mai liber.
Egoul este adesea prins în trecut (regrete, resentimente) sau viitor (frici, dorințe).
Când renunți la el, devii mai ancorat în momentul prezent, fără să lași gândurile cele mai nealiniate cu tine, cu nevoile tale să te invadeze și să-ți creeze o cu totul altă realitate, ceea ce îți permite să te bucuri mai mult de viață.
Când renunți la ego, devii mai deschisă la explorare și experimentare, fără să te temi de greșeli.
Spontaneitatea devine o parte naturală a vieții tale, deoarece nu mai simți nevoia să controlezi totul.
O mare parte din suferința umană vine din identificarea cu ego-ul: dorințe neîmplinite, frica de pierdere, sentimentul de separare.
Renunțarea la ego reduce această suferință, creând un sentiment mai profund de libertate și bucurie.
Egoul este sursa principală a fricii: frica de eșec, de respingere, de moarte.
Când renunți la ego, aceste temeri se diminuează, deoarece nu mai ești atașat de imaginea de sine sau de rezultate.
Faptul că ai parcurs acest articol și ai reușit să identifici câteva caracteristici cu care te mai asociezi și tu, poți să te bucuri de faptul că ai ajuns în acest punct în care poți face o schimbare în viața ta.
În concluzie, renunțarea la ego aduce o viață mai autentică, mai liberă și mai plină de sens.
Este un proces care necesită muncă interioară și răbdare, dar beneficiile sunt profunde și transformatoare.
În final, renunțarea la ego nu înseamnă să devii pasivă sau să îți pierzi identitatea, ci să te eliberezi de identificarea excesivă cu sinele fals creat de ego.
Este un proces de reconectare cu adevărata ta natură, care este mai profundă, mai autentică și mai conectată cu tot ceea ce există.
Nu îți poți clădi identitatea ta din materialele pe care tii le livrează egoul.
“Abundență este reală, lipsa este iluzorie
A fi bun este real, a încerca să fii bun este iluzoriu.
A te abandona este real, a te agăța este o iluzie.
Acest moment este real, trecutul este o iluzie.
Tu ești real, cine crezi tu că ești, este o iluzie.”
– Deepak Chopra
Caută să observi realitatea ta interioară, cine ești tu cu adevărat.
Trăiește în simplitatea gândurilor care creează contexte fericite în viața ta, fără să alimentezi o imagine de sine ghidată de un ego puternic.
Cu prietenie și prețuire,
Nicoleta Dina
Life coach